Un poet trebuie să considere toate lucrurile ca fiindu-i date, chiar şi nenorocirile. Nenorocirile, înfrîngerea, umilinţa, nereuşita, acestea sunt uneltele noastre. Doar nu crezi că atunci cînd eşti fericit poţi să produci ceva. Fericirea constituie un scop în sine. De-aş fi un poet adevărat, aş simţi că fiecare moment al vieţii mele este poetic, că fiecare moment al vieţii mele este un fel de lut pe care trebuie să-l modelez, să-l formez, să-l mistui în poezie.
(A poet must consider all the things as being given to him, even the misfortunes. The misfortunes, the defeat, the humiliation, the failure, these are our tools. I supose you do not think that when you are happy you can produce anything. Happiness is a purpose in itself. If I should be a poet indeed, I should feel that every moment of my life is a kind of clay which I have to shape, to mould, to burn it up in my poetry.)
Nefericiți sunt cei care caută fericirea în sine, dar fericiți pot fi cei care își simt în suflet poezia fiecărei clipe, a fiecărei întâmplări. E din ce în ce mai greu în vacarmul din jur.
RăspundețiȘtergerePutem folosi antifoane...
RăspundețiȘtergere